PERSONIFICAT, -Ă, personificați, -te, adj. 1. (Despre lucruri, animale, fenomene) Căruia i se atribuie însușiri omenești. 2. Întruchipat, incarnat. Biata fată este bunătatea personificată. TOPÎRCEANU, P. 234. Dragă duducă, fetița este virtutea personificată. BOLINTINEANU, O. 393. Acest bărbat, în scurta lui viață, cîștigase numele de cinstit și drept într-atîta, încît era de ajuns a-l pomeni pentru a arăta probitatea personificată. NEGRUZZI, S. I 244.