pervertire sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 238 / Pl: ~ri / E: perverti] 1 Schimbare în rău Si: degradare, stricare. 2 Determinare a unei evoluții spre cruzime, spre plăcerea de a face rău Si: corupere, degradare. 3 (Spc) Deviere de la normal a judecății morale Si: corpuție, depravare, stricare. 4 Denaturare a funcției normale a unui simț, a unui organ. 5 (Spc) Deviere a instinctului sexual a funcției de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.