PESTRICIOR, -OARĂ, pestriciori, -oare, adj. (Popular) Diminutiv al lui pestriț (1). Mierla-și are frățior Tot pe sturzul pestricior. MARIAN, O. II 350. Păsăruică pestricioară, Zboară la badea la moară. HODOȘ, P. P. 89. Albă, neagră, pestricioară, Sfîrîind din mustecioară, Și cînd vine-un șoricel, Țup, îl prinde sprintenel (Pisica). GOROVEI, C. 291.