PETRÓL (< fr.; {s} lat. petroleum din petra „piatră” + oleum „ulei”) s. n. Rocă sedimentară caustobiolitică lichidă, uleioasă, bruno-negricioasă, gălbuie sau cu reflexe albăstrui-verzui, uneori incoloră, cu miros specific, înțepător ori aromatic-eteric; este rezultatul transformării în hidrocarburi a materiilor organice (plancton și substanțe humice depuse pe platourile continentale) sub acțiunea bacteriilor anaerobe. P. are densitatea între 0,730 și 1,040 g/cm³, mai frecvent sub 0,900 g/cm³ (p. ușoare) și mai rar peste această valoare (p. grele, bogate în asfalt și smoală). P. este un amestec complex de hidrocarburi (din seria parafinică, naftenică și aromatică) solide și gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide, alături de care se găsesc, în cantități reduse, compuși cu sulf, azot, oxigen. P. se găsește în zăcăminte, adesea împreună cu gaze naturale; reprezintă o sursă principală pentru combustibilul energetic lichid (prin distilare p., se obține benzină, p. lampant, motorină, păcură), pentru fabricarea lubrifianților și în același timp una dintre materiile prime de bază ale petrochimiei. Cei mai mari producători de p. sunt: Arabia Saudită, S.U.A. și Rusia. Sin. țiței. ◊ P. sintetic = amestec de hidrocarburi sintetice cu proprietăți asemănătoare țițeiului, obținut direct din cărbune sau din oxid de carbon prin hidrogenare catalitică. P. lampant v. lampant.