PETROL s. n. Rocă lichidă formată dintr-un amestec natural de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și din alți compuși organici; se extrage din pămînt, unde formează zăcăminte, și se folosește ca materie primă chimică sau combustibil; țiței. Petrolul, cărbunele, gazul metan, metalele și alte bogății ale subsolului constituie o bază sigură pentru dezvoltarea industriei socialiste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Petrolul se scurgea cu o creastă subțire de flacără. DUMITRIU, N. 66. ◊ Petrol sintetic = combustibil obținut pe cale sintetică, de obicei din cărbune, prin hidrogenare catalitică și avînd proprietăți asemănătoare cu ale țițeiului. ♦ (Uneori determinat prin «lampant») Derivat al țițeiului, folosit la iluminat; (impropriu) gaz. El stătea acolo clipind din ochi și cu fața galbenă la lumina flăcării de petrol. DUMITRIU, N. 178. Trase un chibrit și aprinse o lampă mică cu petrol. CARAGIALE, O. I 290.