petunie sf [At: BRANDZA, D. 291 / V: betoană, betone, beton~, betu~, bitoane, peton~, petună / Pl: ~ii / E: fr pétunia, ger Betonie] Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori mari, diferit colorate, plăcut mirositoare, care au corola în formă de pâlnie Si: (reg) bună-dimineața, leicuță, parfum, pognie, tolceruț, vinete (Petunia hyberida).