PEZEVENCHE, pezevenche, s. f. Codoașă.

PEZEVENCHI, -CHE pezevenchi, -che, s. m. și f. (Pop.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevenghi, -ghe s. m. și f.] – Din tc. pezevenk.

PEZEVENGHI, -GHE s. m. și f. v. pezevenchi.

pezăvinchi sn vz pezevenchi

pezevenc sm vz pezevenchi

pezevenchi, ~che smf [At: (a. 1780) CAT. MAN II, 30 / V: pezăvin~, (înv) ~enc, ~eng, ~nghi, (reg) pozov~, vezevenghe sf / Pl: ~chi, ~che / E: tc pezevenk] 1 (Îrg) Proxenet. 2 (Pfm) Om șarlatan Si: escroc, pungaș. 3 (Reg; îf pozovenchi) Om îndărătnic.

pezeveng sm vz pezevenchi

pezevenghi, ~ghe smf vz pezevenchi

pozovenchi sn vz pezevenchi

vezevenghe sf vz pezevenchi

PEZEVENCHI, pezevenchi, s. m. (Pop. și fam.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevenghi s. m.] – Din tc. pezevenk.

PEZEVENCHI, pezevenchi, s. m. Șarlatan, coțcar, pungaș. Un pezevenchi, care știa că baba are la gălbînași hăt multișori, au venit la dînsa. SBIERA, P. 280. Di aieste îmi faci, măi pezevenchiule? ȘEZ. XXIII 56. – Variantă: pezevenghi (DUMITRIU, N. 7, VORNIC, P. 22) s. m.

PEZEVENCHI ~ m. fam. Persoană care umblă cu viclenii și înșelăciuni; coțcar. [Var. pezevenghi] /<turc. pezevenk

pezevenghiu m. mijlocitor neonest. [Turc. PEZEVENK].

pezevénchĭ, -che s., pl. tot așa (turc. pezevenk, d. pers. piš-ahenk, conductor). Proxenet, -etă; codoș, codoșcă (Munt.). Fig. Fam. Om șiret, șarlatan.

pezevenche / pezevenghe (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pezevenchei / pezevenghei; pl. pezevenche / pezevenghe

pezevenche/pezevenghe s. f., g.-d. art. pezevenchei/pezevenghei; pl. pezevenche/pezevenghe

!pezevenghe (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pezevenghei; pl. pezevenghe

!pezevenghi (pop., fam.) s. m., pl. pezevenghi

pezevenchi/pezevenghi (pop., fam.) s. m., pl. pezevenchi/pezevenghi

pezevenchi/pezevenghi s. m., pl. pezevenchi/pezevenghi

pezevenchiu, -chi; pezevenche f. sg. și pl.

pezevenghi (pezevenghi), s. m. – Codoș, șarlatan, pungaș. – Var. pezevenchiu. Tc. pezevenk › per. pῑsāhäng „ghid” (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1658), cf. ngr. πεζεβέγϰης, alb., bg., sb. pizavenk. – Der. pezevenghe, s. f. (codoașă); pezeventlîc, s. n. (proxenetism, șarlatanie).

pezevenghi, pezevenghi s. m. (pop.) om glumeț

PEZEVENCHE s. v. codoașă, codoșcă, proxenetă.

pezevenche s. v. CODOAȘĂ. CODOȘCĂ. PROXENETĂ.

PEZEVENCHI s. v. codoș, escroc, hoț, impostor, înșelător, mijlocitor, proxenet, pungaș, șarlatan, șnapan.

pezevenchi s. v. CODOȘ. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. MIJLOCITOR. PROXENET. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.