PEȘIN adv. 1. (Învechit, după verbele «a plăti», «a da» sau «a primi bani») În numerar, cu bani gata, cu bani gheață, în bani numărați. Mie-mi place să plătesc peșin... Iaca 500 de lei. ALECSANDRI, T. 284. Plătești peșin îndată? ori te pun la butuc. id. ib. 382. Bem și mîncăm... Pe parale peșin date. PANN, la TDRG. ◊ (Azi mai ales adjectival; în expr.) Bani peșin = bani în numerar, plătiți pe loc, bani gheață. Călătorul cel milos a plătit în bani peșin. GALAN, Z. R. 177. Afară... tricolici nerușinat... să mă amenințe el c-a vini în casa me, cumpărată cu bani buni și peșin? ALECSANDRI, T. 832. Zece pungi de lei mai da Și paloșul cumpăra: Bani peșin că-i număra Și pe tablă-i socotea. TEODRESCU, P. P. 572. 2. (Învechit) Îndată, imediat, la moment, numaidecît, pe loc. Împăratul... îi zise: «Lasă-mă, că n-am vreme». Văduva peșin împotrivă îi zise: «Dacă n-ai vreme, nu mai fi împărat». ISPIRESCU, la TDRG. Și așa peșin s-au apucat de lucru. DRĂGHICI, R. 217. – Variantă: peșim (FILIMON, C. 211) adv.