peșteră, peșteri, s.f. – (geol.) Grotă, cavernă. ♦ (geol.) Peștera Izei, cea mai mare peșteră din jud. Maramureș. Are o lungime de 2.440 m și o denivelare de -170 m. Este situată în Munții Rodnei. Are săli de 20-30 m înălțime și o cascadă de 15 m (Portase, 2006: 27). Este străbătută de izvorul Bătrâna (Timur, 2007: 27); Peștera de la Izbucu Izei, are o lungime de 500 m, este dezvoltată pe activ și este străbătută de izvorul Bătrâna (Timur, 2007: 28); Peștera cu Oase, situată în apropiere de loc. Poiana Botizii (Piatra Pintii). Rezervație speologică. „O peșteră mai mult înaltă decât lată, cu pereți foarte apropiați. Înălțimea galeriei principale ajunge la 6-7 m. Aici s-a aflat, mai demult, un depozit osteologic, de unde s-au recoltat oase de Ursus Spelaeus” (Portase, 2006: 27); Peștera de la Vălenii Șomcutei are o lungime de circa 1.500 m și este străbătută în întregime de Valea Peșterii (Monumente, 1976: 142). – Din sl. peštera < sl. pešt „cuptor” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, cf. DER; DEX, MDA).