PICAT², -Ă, picați, -te, adj. 1. (Numai în expr.) Picat (ca) din cer (sau din lună, din nori) = neștiutor de ceea ce se petrece, dezorientat. Înlănțuiți în față-i par ambii vinovați Deopotrivă tineri și ca din cer picați! MACEDONSKI, O. I 248. Picat din cer (sau din soare), se zice despre o persoană (mai ales despre o femeie) foarte frumoasă; rupt din soare, v. rupt. Spune-mi, dalbă copiliță, Cu rumena ta guriță: Ești nevastă, ori ești fată. Ori zînă din cer picată? ALECSANDRI, P. P. 33. 2. Răsturnat, culcat la pămînt, căzut pe o parte. Dacă pinea nu-i în picioare, dreaptă, ridicată, ci-i culcată, căzută sau picată. plugarul iarăși se întristează. PAMFILE, A. R. 116.