PICHERE, picheri, s. f. (Omit.; reg.) Bibilică. [Var.: pichire s. f.] – Din pichiri (derivat regresiv).

pichere sf [At: CIHAC, II, 254 / V: ~că, piche, ~chie, ~chiră, ~chire, ~chiure, ~cire / Pl: ~ri, ~re / E: drr pichiri¹] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris).

PICHERE, picheri, s. f. (Ornit.; reg.) Bibilică. – Din pichiri (derivat regresiv).

PICHERE, picheri, s. f. (Regional) Bibilică. Picherea aleargă dintr-un colț într-altul. GÎRLEANU, la CADE. – Variante: pichire (IBRĂILEANU, A. 110), pichiură (MARIAN, O. II 273) s. f.

pică⁴ sf vz pichere

picăr sn vz picher²

piche sf vz pichere

picher² sn [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 229 / V: ~căr / Pl: ~e / E: ger Picker] Piesă, confecționată din piele, care este așezată la capetele suveicii războaielor mecanice de țesut și servește la amortizarea mișcării suveicii.

picher¹ sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~i / E: fr piqueur] 1 (Înv) Servitor călare care conduce câinii la o vânătoare sau care însoțește pe cineva la o vânătoare, într-o călătorie. 2 Tehnician care răspunde de buna întreținere a unei porțiuni de șosea sau de cale ferată. 3 (Iuz) Tehnician care asista pe conductor sau pe inginer la unele lucrări publice Vz cantonier.

picherea^[1] sf vz pichere

pichie sf vz pichere

pichiră sf vz pichere

pichire sf vz pichere

pichiure sf vz pichere

picire sf vz pichere

PICHER², pichere, s. n. Piesă la războiul mecanic de țesut, care servește la amortizarea mișcării suveicii și pentru a transmite acesteia lovitura nouă dată de brațul de lovire prin intermediul curelei de bătaie; tachet.

PICHER, picheri, s. m. Supraveghetor care răspunde de buna întreținere a unei porțiuni de șosea sau cale ferată. Știa că pîrăște picherului oamenii care nu ies la prestație. POPA, V. 82.

PICHIRE s. f. v. pichere.

PICHIURĂ s. f. v. pichere.

PICHER s.n. Piesă la războiul de țesut, care amortizează mișcarea suveicii; tachet. [< germ. Picker].

PICHER s.m. 1. Conducător al lucrărilor de întreținere a unei căi ferate, a unei șosele. 2. Valet călare care conducea cîinii la vînătoare. [Cf. fr. piqueur < pique – suliță].

PICHER² s. n. piesă la războiul de țesut, care amortizează mișcarea suveicii. (< germ. Picker)

PICHER¹ s. m. conducător al lucrărilor de întreținere a unui sector de cale ferată sau de șosea. (< fr. piquer)

PICHER ~i m. Lucrător însărcinat cu supravegherea și întreținerea unui sector rutier sau feroviar. /<fr. piquer

picher m. cel ce supraveghiază lucrările de construcțiune: picher la drumul de fier și la poduri (= fr. piqueur).

pichire f. Mold. 1. Zool. bibilică; 2. țesătură cu picățele ca penele păsării. [V. pică].

píche, V. pichire.

*pichér m. (fr. piquer, d. piquer, a împunge, a da pintenĭ, a înfige [jaloane]). Servitor călare (la vînat, călătoriĭ ș. a.). Supraveghetor de lucrătorĭ la zidăriĭ, podurĭ și șosele, ajutor de inginer conductor.

píchire și píche (Mold.) și pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește bibilică, în Olt. cîță, în Bucov. și pantarcă. Spanioliĭ o numesc pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă lacrămile pe care le-aŭ vărsat ele.

pícură, V. pichire.

pichere / pichire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. picherii / pichirii; pl. picheri / pichiri

pichere/pichire s. f. (bibilică), g.-d. art. picherii/pichirii; pl. picheri/pichiri

picher² (piesă la războiul de țesut) s. n., pl. pichere

picher¹ (persoană) s. m., pl. picheri

!pichire (bibilică) (reg.) s. f., g.-d. art. pichirii; pl. pichiri

picher² (piesă la războiul de țesut) s. n., pl. pichere

picher¹ (persoană) s. m., pl. picheri

pichire v. pichere

picher (la războiul de țesut) s. n., pl. pichere

picher (persoană) s. m., pl. picheri

PICHERE s. v. bibilică.

pichere s. v. BIBILICĂ.

PICHER s. (Transilv.) raimăr. (~ de cale ferată.)

PICHIE s. v. bibilică.

PICHER s. (Transilv.) raimăr. (~ de cale-ferată.)

pichie s. v. BIBILICĂ.

pichire (pichiri), s. f. – Bibilică (Numida meleagris). – Var. piche, pichere, picură. Origine îndoielnică, dar sigur legată de ngr. ποιϰίλος „pestriț”, cf. numele sp. Originea imitativă (Scriban) pare mai puțin probabilă.

pichere, picheri și pichere, s.f. (reg.) 1. bibilică, pică, câță. 2. material textil cu buline, asemănător penelor bibilicii (picherei).