picătúră f., pl. ĭ (d. picat, part. d. a pica). Mic glob de lichid care se desprinde dintr’o cantitate maĭ mare: ploaĭa cade în formă de picăturĭ. Foarte mică cantitate, un pic: o picătură de vin. Pată lăsată de lichidu care a picurat: picăturĭ de grăsime eraŭ pe scîndurĭ. Cu picătura saŭ picătură cu picătură, cîte o picătură, picurînd: acest avar bea vin cu picătura, a turna un medicament cu picătura. Pintre picăturĭ, cîte puțin, cîte odată, din cînd în cînd, cînd am timp liber: cînt și eŭ din pian pintre picăturĭ. V. strop.