picățel, ~ea [At: DELAVRANCEA, O. II, 276 / V: (reg) ~țauă sf / Pl: ~ței, ~e / E: picat² + -el] 1-16 (Reg; șhp) Picăturică (1-16). 17-18 smf (Rar; șhp) Copil (mic). 19 smf (Lpl) Desen format din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare Si: picățică (17). 20 smf (Lsg) Fiecare dintre aceste puncte Si: bobiță, bulină, (pop), picățică (18), puchițel. 21 smf (Reg; îla) În ~ Care este cu picățele (20). 22 (Reg; îla) Cu ~e (D. ouă) Încondeiat. 23 smf (Fam; gmț; d. oameni) (Nostim și) cu ~e Plin de haz Si: atrăgător, picant. 24 a (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte; covoare etc.) Care are un desen cu picățele. 25 smf (Cul; reg; lpl) Uscățele. 26 sf (Reg; îf picățauă) Grădină la marginea satului, care reprezintă o întregire la intravilan.