PIELCEA, -ICĂ, pielcele, s. f. 1. Blăniță de animal mic, mai ales de miel. Cică îmbla după strîns pielcele. CREANGĂ, P. 148. 2. Bucată mică de piele; p. ext. obiect făcut din piele. Prostie este să porți fără rost, cînd e cald și nu-ți folosesc, niște pielcele de cine și să te lovești cu ele în palma stingă. SADOVEANU, P. M. 74. – Variantă: pielicea (GALAN, B. I 53) s. f.