PIETRICICĂ, -EA, pietricele, s. f. Diminutiv al lui piatră (1), bucată mică de piatră. Sfarmă-Piatră se făcu o pietricică și se puse sub laiță. CREANGĂ, O. A. 274. Și tăcere e afară. Luminează aer, stele. Mută-i noaptea – numai rîul Se frămîntă-n pietricele. EMINESCU, O. IV 280. Sună pietricica-n vale, Răsturnîndu-se pe cale. ALECSANDRI, P. P. 283.