PIETROI, pietroaie, s. n. Augmentativ al lui piatră (1); bolovan. Din culmi împădurite și stîncoase Reci obîrșii, A coborît Pîrîul cu pietroaie mari de munte. CAMIL PETRESCU, V. 23. Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă. N-o să-mi pese căpătîiul de-mi va fi pietroi ori pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 44.