pilduitor, ~oare a [At: (a. 1746), ap. TDRG / P: ~du-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pildui + -tor] 1 (Înv; d. oameni) Care vorbește în pilde. 2 Care spune pilde. 3 (D. povestiri cu conținut alegoric, maxime, proverbe etc.) Care are caracter didactic și moralizator. 4 (D. activitatea, atitudinea oamenilor sau a altor ființe, d. întâmplări, evenimente etc.) Care poate servi drept model pentru cineva. 5 (D. abstracte sau d. acțiuni ale oamenilor) Elocvent.