pipă sf [At: IST. AM. 90^r/10 / Pl: ~pe, (reg) ~pi / E: mg pipa] 1 Obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul de fumat, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul din tutunul aprins Si: lulea, (reg) pipoc. 2 (Prc) Parte mai groasă și scobită a pipei (1). 3 (Pex) (Cantitate de) tutun care intră în pipă (2) 4 (Reg; d. oameni; îe) A face ~pe A moțăi¹. 5 (Reg; d. cai; îae) A pipa (3). 6 (Pan) Tub de porțelan curbat la un capăt, folosit pentru protejarea conductelor aeriene exterioare, la intrarea lor în pereții unei clădiri. 7 Piesă rotitoare a capului de distribuție al unui motor cu electroaprindere, cu ajutorul căreia se închid succesiv circuitele electrice de înaltă tensiune ale bujiilor motorului. 8 (Trs) Canea. 9 (Reg) Instrument cu care se strânge buza de sus a calului pentru a sta la potcovit. 10 (Reg) Cui de lemn îndoit la unul dintre capete, care se fixează în scaunul folosit pentru tras la cuțitoaie. 11 (Reg) Scoabă la zăvorul ușii. 12 (Reg) Pion cu belciug, care se fixează în iesle pentru a lega de el lanțul vitelor. 13 (Trs; Mar) Balama. 14 (Reg) Piesă conică de metal a lămpii de petrol, prin care se trece fitilul. 15 (Rar) Stomac. 16 (Trs) Piele îngroșată ca o bătătură, situată la încheietura genunchiului calului: (reg) castană, pintenă. 17 (Trs; euf) Organ genital al iepei. 18 (Pfm) Țigară.