pirostrie sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/3 / V: perostie, pilostreie^[1], pilostrie, pirostânie, pirostei, pirosteie, pirostie, piroștei, piroștie / Pl: ~ii / E: ngr πυρωστία, bg пиростия] 1 (Mpl) Cadru metalic circular sau triunghiular cu trei picioare, așezate direct pe pământ, pe care se pune căldarea, ceaunul sau oala la foc Si: crăcană, (reg) mâță, picioare, țagră. 2 (Îcs) De-a -iile Joc de copii în care participanții își dispută unul altuia un băț de lemn înfipt în pământ. 3 (Pex) Băț folosit în jocul „De-a pirostriile” (2). 4 (Reg) Unealtă folosită mai ales la stână, făcută din trei prăjini împreunate la capătul de sus și așezate în formă de piramidă, de care se atârnă, cu un lanț, căldarea sau ceaunul deasupra focului. 5 (Olt) Obiect de piatră sau de fier care se pune sub vatră, sub lemnele care ard, cu scopul de a le ridica și de a le face să ardă mai bine. 6 (Spc; lpl) Cunună pusă pe capul mirilor în timpul celebrării căsătoriei religioase Si: cununie. 7-8 (Îe) A(-și) pune ~le (pe sau în cap) A (se) căsători. 9 (Ast; pop; lpl) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 10 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Reg; art) Melodie după care se execută pirostria (10). corectat(ă)