PIROSTRIE ~i f. 1) mai ales la pl. Obiect de uz casnic, format dintr-o ramă metalică (rotundă sau triunghiulară), fixată pe trei picioare, folosită ca suport pentru un vas pus la foc deschis. * A se lăsa (sau a ședea) în ~i a se așeza cu genunchii îndoiți și sprijinindu-se de pământ numai pe picioare. 2) bis. Coroană care se așază pe capul mirilor în timpul slujbei oficiate cu prilejul căsătoriei; cununie. * A-și pune ~ile pe cap a se căsători. [G.-D. pirostriei] /<ngr. pirostiá, bulg. pirostija