pisar sm [At: (a. 1660) BUL. COM. IST IV, 18 / V: (îrg) ~iu, ~ser, ~zăr / Pl: ~i / E: slv пизарь, pn pisarz] (Înv) Funcționar de cancelarie din trecut, care copia sau întocmea acte, scrisori, documente, având adesea și alte sarcini administrative Vz calemgiu, diac, grămătic, logofăt, uricar.