PISIC, pisici, s. m. Pui de pisică; pisoi. Sălciile dăduseră canafuri cenușii și moi la atingere ca blana de pisic. PETRESCU, Î. II 174. Cățelul și pisicul creșteau ca din apă și se făcură frumoși de să te fi tot uitat la ei. RETEGANUL, P. V 4. Cotoșmanul era un pisic cuminte. ISPIRESCU, E. 285.