PITAC², pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint care a circulat în sec. XVIII și în Țările Române; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă de mică valoare. [Var.: patacă s. f.] – Din rus. piatak, sb. petak.

pitac³ s [At: DDRF / Pl: nct / E: pită + -ac] (Mol) 1 Pită mică. 2 (Îc) ~u-dracului Ciupercă comestibilă, cu piciorul scurt și gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care crește pe trunchiuri putrede de brad Si: (reg) lămâiță, urechea-babei (Discina venosa).

pitac² sn [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 228 / Pl: ~aci, ~ace / E: slv питакъ] (Înv) 1 Act oficial. 2 Poruncă scrisă Si: decret, dispoziție, ordonanță. 3 Autorizație. 4-5 (Spc) Decret de ridicare a cuiva la un rang (bisericesc sau) boieresc. 6 Reclamație. 7 Inscripție.

pitac¹ sm [At: (a. 1700) IORGA, B. R. 45 / V: (înv) pat~, patacă sf (reg) păt~ (Pl: pătaci, pătace) smn, pet~, petacă sf / Pl: ~aci (rar, sn) ~ace / E: srb petak, bg петак, rs пятак cf it patacca, sp pataca] (Înv) 1 Monedă austriacă cu valoare redusă, variabilă în timp și spațiu, care a circulat, începând din sec. XVII, și în țările române Si: patașcă². 2 (Pgn; pfm) Monedă de valoare mică Si: gologan. 3 (Reg; îf petac) Rât al porcului.

PITAC², pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII și în țările românești; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patacă s. f.] – Din rus. piatak, scr. petak.

PITAC², pitace, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. (Uneori determinat prin «de boierie») Diplomă de boierie, decret de ridicare în rangul boieresc. Îmbulzeala la ranguri era atît de mare, că se umpluse din scoarță în scoarță condica pitacului domnesc. GHICA, S. 37. Taci, băiete, nu te-ntrista, că doar inimile n-au pitace, n-au ranguri... singura lor boierie-i iubirea. ALECSANDRI, T. 1370. Un pitac de boierie era destul cuiva pentru ca să fie alegători sub regimul Regulamentului Organic. I. IONESCU, M. 190. 2. Poruncă scrisă; decret, ordonanță, dispoziție. A ieșit vreun pitac domnesc, cu popreliști pentru portul straielor de șiac? C. PETRESCU, A. R. 13. Sta așezată, printre felurite pitace domnești, pecetia cu care doamna, neștiind... să scrie, însemna numele său. ODOBESCU, S. A. 134. Scoase... pitacul de orînduire, învestit cu scrierea și sigiliul domnesc. FILIMON, C. 139. 3. (Rar) Scrisoare, răvaș. După ce-au citit pitacul, Onofrei ieși pe zid. COȘBUC, P. I 329.

PITAC¹, pitaci, s. m. (Mold., azi familiar) Ban, gologan, para. Flăcăii... prinseră a face roată în jurul tîrgovățului. Scoteau încet pitacii și alegeau cu luare-aminte bucățile de pîne. SADOVEANU, O. VI 212. Părintele, ba azi, ba mîne, aducînd pitaci și colaci din biserică, a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit și treaba mergea strună. CREANGĂ, A. 4. Să mai schimb din cei pitaci, Ca să dau la cei săraci. ȘEZ. I 140. ♦ (Învechit) Monedă austriacă, de aramă, care a circulat odinioară la noi, avînd, după epoci și după regiuni, diferite valori. Un pitac vechi nemțesc, care nu-i bun decît la cîrpit tingirile. La TDRG. – Variantă: (învechit) petac (SLAVICI, la TDRG) s. m.

PITAC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut și la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă.

PITAC¹ ~ce n. înv. 1) Act domnesc de ridicare la rang boieresc. 2) Dispoziție scrisă. /<sl. pitaku

PITAC² ~ci m. 1) înv. Monedă rusească de argint sau de aramă care a circulat și în țările române. 2) Monedă de mică valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac

pitac n. od. 1. ordin princiar: felurite pitace domnești OD.; 2. diplomă de nobleță (de rang inferior): pitac de boierie; 3. fig. privilegiu: inimile n’au pitace, n’au ranguri AL. [Gr. mod. PITÁKI].

pitac n. Mold. și Tr. gologan de cinci centime: părintele aducând pitaci și colaci din biserică CR. (Și patacă, petac = serb. PETAK (din PET, cinci)].

1) pitác și (vechĭ, azĭ în Serbia) petác m. (bg. petak, sîrb. pètak, gologan de 5 banĭ, d. pet, cincĭ; rus. pĕaták, pĭesă de 5 capeicĭ. V. patacă și șaștac). Vechĭ. O monetă austriacă de aramă care, la 1700, valora 5 polturacĭ (Ĭorga, Negoț. 222 și 226). Est. Fam. Gologan, ban de aramă saŭ de nichel. Banĭ, parale: are pitacĭ! V. beșlic și pendar.

2) pitác n., pl. e (ngr. pittákion, de unde și vsl. pitakŭ. V. pată). Vechĭ. Scrisoare domnească, decret domnesc. Pin ext. Diplomă de boĭerie. Fig. Privilegiŭ. V. bulă, hrisov, nizam.

patac sm vz pitac¹

patacă sf vz pitac¹

pătac a vz pitac¹

petac¹ sm vz pitac¹

petacă sf vz pitac¹ corectat(ă)

PETAC s. m. v. pitac.

petác, V. pitac 1.

pitac¹ (decret; scrisoare) (înv.) s. n., pl. pitace

pitac² (monedă veche) (înv.) s. m., pl. pitaci

pitac¹ (monedă) s. m., pl. pitaci

pitac² (decret, scrisoare) (înv.) s. n., pl. pitace

pitac (monedă) s. m., pl. pitaci

pitac (decret, scrisoare) s. n., pl. pitace

pitac (pitaci), s. m. – Monedă veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circulă și var. petac, patac, patacă; fonetismul ultimelor forme nu este clar și ar putea avea o legătură, greu de stabilit, cu sp. pataca.

pitac (pitace), s. n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris).

pitac, pitaci s. m. pici, puști.

PITAC s. 1. sfanț, sorocovăț. (Moneda rusească numită ~.) 2. patașcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămâiță, urechea-babei.

PITAC s. v. autorizație, ban, decret, dispoziție, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanță, para, permis, plângere, poruncă, reclamație.

PITAC s. 1. sfanț, sorocovăț. (Moneda rusească numită ~.) 2. patașcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămîiță, urechea-babei.

pitac s. v. AUTORIZAȚIE. BAN. DECRET. DISPOZIȚIE. FRANC. GOLOGAN. HOTĂRÎRE. ORDIN. ORDONANȚĂ. PARA. PERMIS. PLÎNGERE. PORUNCĂ. RECLAMAȚIE.

pitac³, pitace, s.n. (reg.) 1. pâine mică, pită. 2. (în expr.) pitacu-dracului = ciupercă comestibilă cu piciorul scurt și gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care crește pe trunchiurile putrede de brad; lămâiță, urechea-babei.

pitác, s.m. v. pătac („monedă austriacă”).

pitac, s.m. – v. pătac („monedă”).

pitac, -i, s.m. – v. pătac.

patac, s.m. – v. pătac („monedă austriacă”).

pătac, pătaci, (patac, pitac), s.m. – Monedă austriacă cu valoare redusă, care a circulat începând cu sec. XVII și în țările române. Ban vechiu (Bud, 1908). – Din srb. petak, rus. pyatak, cf. it. patacca „monedă, gologan” (MDA); cf. pitac.

pătac, -i, (patac, pitac), s.m. – Monedă austriacă cu valoare redusă, care a circulat începând cu sec. XVII și în țările române. Ban vechiu (Bud 1908). – Din srb. petak, rus. pyatak, cf. it. patacca (MDA).