pitarcă sf [At: PANȚU, PL. / V: (reg) chitoa~ (Pl: ~rce), chitur~ / Pl: ~rci / E: ctm pită + mânătarcă] 1 Ciupercă comestibilă, cu pălăria cenușie, brună sau portocalie, rar albă, cu piciorul alburiu, cu carnea albă, care devine albăstruie în contact cu aerul, cu gust dulce sau puțin sărat Si: (reg) mitarcă-grasă (Boletus scaber). 2 Ciupercă comestibilă sau necomestibilă, cu pălăria brună-măslinie sau roșiatică, cu piciorul gros, carnea galbenă moale, care se albăstrește imediat după rupere (Boletus luridus). 3 (Îf chitarcă) Ciupercă comestibilă cu pălăria brună, cu piciorul alburiu punctat cu brun (Boletus duriusculus). 4 (Bot; reg) Pitoașcă (Boletus granulatus). 5 (Bot; reg) Mânătarcă (Boletus edulis). 6 (Bot; reg; îf chitarcă) Pitărcuță (Boletus versipellis). 7 (Bot; reg) Hrib țigănesc (Boletus lupinus). 8 (Bot; reg; lpl; îf titărci) Pita-vacii (Boletus bovinus). 9 (Reg; îf chitoarcă) Haină ruptă Si: fleandură, zdreanță. 10 (Îe) A-i curge (cuiva) chitoarcele Vz curge.