pivniță (pivnițe), s. f. – 1. Subsol. – 2. Beci. – Var. Munt. pimniță. Sl. pivĭnica, din pivo „băutură” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Conev 83), cf. sb., cr., slov., rus. pivnica, pol. pivnice, mag. pincze. – Der. pivnicer, s. m. (chelar); pivnicerit, s. n. (înv., impozit asupra vinurilor stocate în scopuri comerciale).