PIZMAȘ, -Ă, pizmași, -e, adj. Invidios, răutăcios; p. ext. dușmănos, potrivnic, vrăjmaș. Acești contimporani ai mei Fac nencetat același sport: De treizeci de ani îmi tot zic mort. Tot mai pizmași și mai mișei. MACEDONSKI, O. I 184. Aceștia, ca oameni fără judecată și pizmași, făceau toate chipurile... cum să deie vitișoarele mele macar de-un pas pe moșia boierească. CREANGĂ, A. 159. Vînzătorul de armaș Fiară crudă, om pizmaș, Fost-au gol legat la soare Și de mini și de picioare. ALECSANDRI, P. P. 205. ◊ (Poetic) Vîntul pizmaș... a bătut pînă ieri dimineața. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 105. ◊ (Substantivat) Dacă ești cu inimă de bărbat. vei doborî pe toți vrăjmașii și pizmașii. POPESCU, B. H 16.