pișcura¹ [At: CIAUȘANU, V. 188 / V: pisc~, (cscj) ~cori, ~uli / Pzi: pișcur, ~rez / E: pișca] 1 vt (Reg) A pișca (1). 2 vt (Olt; c. i. firele de lână) A toarce neuniform, cu porțiuni mai groase și mai subțiri. 3 vr (Mun; d. haine, stofe etc.) A se roade ușor. 4 vr (Mun; d. grâu) A rămâne nedezvoltat. 5 vi (Reg; îf pișcori) A căuta să înșele pe alții. 6 vt (Ban; d. băuturi alcoolice) A pișca (17).