planimetrie sf [At: FM (1847), 193²/23 / Pl: ~ii / E: fr planimétrie, ger Planimetrie] 1 (Asr) Geometrie plană. 2 Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare pentru a reprezenta pe un plan (1) sau pe o hartă proiecția orizontală a obiectelor de pe o porțiune de teren. 3 Operație de determinare și de reprezentare pe un plan (1) a detaliilor de pe o suprafață de teren.