pleoápă saŭ pleŭápă și (Munt. vest) pleópă și plúpă f., pl. e (eoa în Munt. o singură silabă, în Mold. doŭă. Lat. púpŭlu, lumina ochĭuluĭ, pupilă. [V. pupilă], de unde s’a făcut *pupla, *plŭppa, apoĭ plopă, pleopă, pleoapă [2 sil.] și pleoapă [3 sil.], întocmaĭ ca populus, *poplus, *plŏppus, plop și pleop. Există și forma pléŭpă = capac [Ml. Dîmb.], ca ceŭcă, leŭcă, treŭcă față de cĭoacă, leoacă și leocă, troacă. V. pupilă, pupă 2 și păpușă). Pelița care se lasă peste ochĭ cînd dormĭ. Pleoapa secriuluĭ, capacu secriuluĭ.