pleoscăi vi [At: KLEIN, D. 400 / V: (reg) ~oșcăi, plios~, plius~ / Pzi: pleoscăi, ~esc / E: pleosc + -ăi cf srb pljuskati] 1 A scoate un sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: a plescăi (2). 2 (Rar) A aplauda. 3-4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A se lovi sau) a fi lovit (de sau) cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a plescăi (4-5), (reg) a piescăni (2-3). 5 A plescăi (1). 6 A mânca cu zgomot Si: a plescăi (7), (reg) a plioscăni (1).