Definiția cu ID-ul 505091:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
plic (plicuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).