PLODI vb. (Mold., ȚR) A (se) naște, a (se) prăsi, a (se) înmulți (prin naștere). A: [Tătarii] mai plodindu-se . . . s-au tins de au trecut peste munți la Ardeal. URECHE. Și au luat Noe în corabie . . . parte bărbătiască și fămeiască, pentru să să plodiască pre pămînt după potop. NCL I, 15; cf. NCL I, 23, 26; CANTEMIR, HR. B: Partea femeiască le adună acele icre și le mănincă; apoi să plodesc. FIZIOLOGUL. Etimologie: sl. ploditi. Vezi și plodicios, ploditor, plodnic, plodnicie.