PLUMBUI, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (colete, saci, vagoane etc.). 2. A acoperi (o piesă metalică) cu un strat protector de plumb sau de aliaj de plumb. ♦ Fig. A întuneca, a mohorî, a înnegri. De două zile, un nor dușman plumbuise văzduhul peste tot. Casele, pomii, bisericile aveau o înfățișare străină, ștearsă, ca în vis. BASSARABESCU, S. N. 142. 3. (Rar) A împușca (cu plumbi).