plusvaloare sf [At: IONESCU-RION, S. 115 / Pl: ~ori / E: plus-² + valoare cf fr plus-value] 1 (Ecp; iuz; în concepția marxistă) Valoare nou creată de către muncitorii salariați, în procesul de producție, peste echivalentul valorii forței lor de muncă și însușită gratuit de către patroni. 2 (Îs) ~ absolută Formă a plusvalorii (1) obținută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar. 3 (Îs) ~ relativă Formă a plusvalorii (1) care se obține ca rezultat al reducerii timpului de muncă necesar și al măririi corespunzătoare a timpului de muncă suplimentar. 4 (Fig; rar) Valoare suplimentară. corectat(ă)