PLUSVALOARE s. f. Parte a valorii produsă de muncitori în timpul de muncă suplimentar și însușită de capitaliști, constituind izvorul acumulării capitaliste. Diferența dintre valoarea mărfii creată de muncitor și salariul său este însușită de clasa capitaliștilor sub forma plusvalorii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 27. ◊ Plusvaloare absolută = plusvaloare obținută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar. Plusvaloare relativă = plusvaloare care rezultă din micșorarea timpului de muncă necesar și modificarea corespunzătoare a raportului de mărime dintre ambele părți ale zilei de muncă (munca plătită și cea neplătită).