podgorie sf [At: CORESI, EV. 493 / A și: podgorie / V: (îrg) potg~, (reg) ~gor sn / Pl: ~ii / E: slv подъгориѥ] 1 (Înv) Regiune de la poalele unui deal sau ale unui munte. 2 Zonă întinsă, situată, de obicei la deal, cultivată cu plantații masive de viță de vie, rar, cu livezi Si: (reg) viet. 3 (Pex) Plante cultivate pe podgorie (2).