PODGORIE, podgorii, s. f. Regiune cultivată cu vii, care cuprinde, de obicei, mai multe plaiuri (avînd fiecare o caracteristică proprie). În apusul plin de flăcări și de aur, șerpuiau podgoriile și livezile cu pruni. GALACTION, O. I 266. Dincolo, în celelalte văi, pe celelalte povîrnișuri, din celelalte podgorii, atîta nepotolită înveselire și atîtea chiote de cules străbat pînă în tihna acestei văgăuni dosite! C. PETRESCU, S. 14. Spre apus, se-ntinde podgoria cea vestită a Aradului, un lung șir de dealuri acoperite cu vii. SLAVICI, O. II 90.