PODIȘ, podișuri, s. n. 1. Regiune întinsă, aproape plană, situată la o altitudine relativ mare și, de obicei, înconjurată de munți; platou. Pe acolo pe sus, pe podișuri, pe «padini», vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini și pe fața slobodă a întinselor pășuni. DUMITRIU, N. 187. Nimic mai frumos decît situația acestui tîrg, pe un vesel podiș îmbrățoșat de Siret și Moldova. NEGRUZZI, S. I 194. 2. (Regional) Podișcă. Care, tunuri, în șanțuri le împing Și fac podișuri late cu trupuri sîngeroase. ALECSANDRI, P. III 223. ♦ Fig. Opincile fîșîiră aspru pe gheață. Se apucară amîndoi de umeri și, încet, trecură dincolo, pe podișul lucios. SADOVEANU, O. VII 341.