podmol [At: KLEIN, D. 402 / V: (înv) polmud, (reg) pognool (A: nct), pogol, polman, polmod, polmog, polm~, polmon, pomnol, pomnor, posm~, postom~, potm~, pozm~, plomod, prostom~ / Pl: ~uri, ~oale / E: bg подмол cf mg padmaly] 1 sn (Pop) Mal înalt și abrupt. 2 sn Teren ros de ape. 3 sn Aluviune adusă de ape și depusă pe fundul malurilor, pe terenuri inundabile etc. 4 sn (Pex) Apă noroioasă. 5 sn Teren noroios. 6 sn (Îlav) Cu postomolul În număr mare. 7 sn (Îal) Cu grămada Si: mult. 8 sn (Îlav) De-a postomolul De-a rostogolul. 9 sn (Udp „de”) Cantitate mare Si: grămadă, mulțime. 10 av (În legătură cu verbe ca „a sta”, „a se face”, „a se duce”) În număr mare și în dezordine. 11 av (În legătură cu verbe ca „a sta”, „a se face”, „a se duce”) În formă de grămadă. 12 sn (Trs) Prispă de pământ. 13 sn Prag de pământ în jurul unei case țărănești. 14 sn (Reg) Brâu de zid. 15 sn (Trs; Mun; îf polman, polmon) Tindă. 16 sn (Trs) Vatră de lut sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul la unele case țărănești. 17 sn (Trs; pex) Suprafață plană în prelungirea vetrei, a cuptorului și, uneori, de-a lungul pereților, care servește ca loc de odihnă, de dormit etc. 18 sn (Trs; Ban) Firidă.