podoábă (oa dift.) f., pl. e (vsl. podoba, cuviință, d. doba, oportunitate, care vine d. dobrŭ, bun; bg. podobie, sîrb. podoba, asemănare; rut. podóba, față, plăcere, rus. podóba, obiceĭ. V. prăpădoamnă). Ornament. Fig. Persoană de valoare: podoaba barouluĭ. Maĭ des iron. Sculă, gĭuvaĭer, poamă: ce podoabă e și el!