Definiția cu ID-ul 505240:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pogace (-e), s. f. – Turtă. – Var. pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr., megl. pugace. It. foccacia, prin intermediul sb., bg. pogača (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu, Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al mag. pogácsa (Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. πογάτζα.