POIÁNĂ (< sl.) s. f. Suprafață de teren fără arbori, situată în interiorul unei păduri, de obicei acoperită cu vegetație de pajiște. În cele mai multe cazuri p. s-au format în urma unor acțiuni de defrișare, în scopul utilizării terenurilor pentru fâneață, pășune sau locuințe. Uneori, însă, lipsă pădurii este determinată de unele condiții locale (exces de umiditate, teren stâncos, etc.); luminiș.