pojar sn [At: HERODOT (1645), 179 / V: (reg) no~, pojor, poșar, pro~, sp~ / Pl: ~uri / E: slv пожаръ] 1 (Îvp) Foc violent și mistuitor, izbucnit, mai ales pe vreme de secetă și arșiță mare. 2 (Îvp; îlv) A da ~ A incendia. 3 (Îvp) Calamitate. 4 (Îvp; pex) Nenorocire. 5 (Îvp; pan) Lumină roșie, incandescentă, a soarelui din zorii zilei și din amurg. 6 (Îvp; pan) Căldură mare, înnăbușitoare Si: arșiță, caniculă, zăduf, zăpușeală, (pop) năduf. 7 (Îvp; pan; rar) Senzație nestăpânită de sete produsă de caniculă. 8 (Îvp; fig; pan) Înflăcărare. 9 (Îvp; fig; rar) Patimă. 10 (Îvp; fig; pex) Chin moral produs de o patimă. 11 Boală contagioasă la copii, caracterizată prin febră, catar al mucoaselor și prin apariția unor pete roșii pe piele Si: rujeolă, (înv) morbili, (reg) cori, ilez, mârced, pârpor, vărsat, zapor. 12 (Med; Ban) Scarlatină. 13 (Bot; reg) Sunătoare (Hypericum perforatum). 14 (Mol; Buc) Plantă cu floare roșie sau galbenă, nedefinită mai îndeaproape.