polcovnic sm [At: URECHE, L. 94 / V: (înv) ~nec / Pl: ~ici / E: ucr, rs полковник] (Înv) 1 Grad militar corespunzător colonelului de mai târziu. 2 (Pex) Persoană care avea gradul de polcovnic (1). 3 Comandant al unui polc (1). 4 Comandant al unui grup de oameni însărcinați cu ordinea publică, cu paza podurilor cu îndeplinirea unor treburi administrative etc. 5 (Îs) ~ de străini Subaltern al marelui vornic de poliție, însărcinat cu strângerea dărilor străinilor care locuiau în București.