Definiția cu ID-ul 952165:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
policră, (polecră), s.f. – (dial.) Poreclă; ciufulitură: „Moisenii sînt gîlcoi, așa li-i policra” (Papahagi, 1925). „La noi, tăte satele au câte o polecră” (idem: 315). – Din poreclă (< sl. poreklo, Miklosich, Cihac, Iordan, cf. DER; DEX, MDA).