Definiția cu ID-ul 953890:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pom, pomi, s.m. – 1. Pom de Crăciun, segmente de paie îmbinate într-o construcție romboidală, delimitate prin „cocoși” (floricele) sau boabe de fasole; era îmbodobit cu struțuri din hârtie colorată și era atârnat de grinda casei. În satele din zona Codru s-au conservat până la mijlocul sec. XX. (D. Pop, 1978: 55). Modele tradiționale: pom din fasole (Oarța de Sus), pom de paie (Rodina, Orțița), pom de vâsc, pom de scai (scaiul Crăciunului), vârf de fag și vârf de brad. „Peste exteriorul circumferinței a trei cercuri confecționate din nuia de salcie sau sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată erau trecute sfori subțiri din ață de fuior. Cercul mare era fixat în partea de jos, iar cel mic în partea de sus. Se împodobea cu flori ornamentale din hârtie creponată colorată” (Bilțiu, 1996: 11). Avea o răspândire europeană, până în Suedia (Bănățeanu, 1969: 59). 2. Pomul vieții, motiv prezent pe fațadele porților maramureșene, figurat sub forma unor perechi de linii oblice semnificând ramurile de brad, deasupra unui triunghi simbolizând rădăcina și având în partea de sus o rozetă sau o cruce înscrisă (Avram, 2006: 197). „Tipul cel mai complex al acestui motiv străvechi având surprinzătoare asemănări cu anumite stindarde ale legiunilor romane este realizat de obicei în relief din fondul stâlpului de stejar” (Nistor, 1977: 16). ♦ (onom.) Pomian < n. top. Pomi, loc. în jud. Satu Mare, la granița cu jud. Maramureș (157 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. pomus „arbore fructifer” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).