POPESC, -EASCĂ, popești, adj. (Popular și familiar; uneori cu sens depreciativ) De popă; preoțesc. Fiule, zise împăratul șerpilor cu un glas popesc, îmi pare bine, fiule. RETEGANUL, P. V 7. Frunză verde lemn domnesc, Am drăguț fecior popesc. HODOȘ, P. P. 67. ◊ Mere popești = specie de mere dulci și gustoase. Pere popești = specie de pere dulci, de culoare galbenă. ♦ Fig. (Despre unele obiecte sau acțiuni) Mare ca dimensiuni, ca proporții, ca intensitate. Se ștergea la ochi cu o basma popească. PAS, Z. I 28. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303.