poponéț m. (d. pop. saŭ rut. oponec. V. popondoc). Est. Popondoc (guzgan). O plantă graminee cu un spic vertical. S. n., pl. e. Pop, proptea verticală. Sfeșnic de lut, opaiță în care se pune un boț de seŭ țuguĭat saŭ și altă grăsime maĭ moale. Momîĭe. Adv. Se zice despre ceva care stă înaintea ta și pare că așteaptă: Tocmaĭ cînd era masa gata, hop și el poponeț! Ce-mĭ staĭ poponeț la ușă? Ce mĭ-aĭ venit acuma poponeț? Ce-mĭ puĭ chitanțele poponeț pe masă? A sta poponeț, a sta pop, a sta copăcel. V. popîc.