popreală sf [At: (a. 1692) BUL. COM. IST. IV, 219 / V: (pop) poprea, (reg) propea, prope~, proprea / Pl: ~eli, ~ele / E: popri + -eală] 1 (Îrg) Interdicție. 2 (Îrg) Dificultate pe care o are de întâmpinat cineva. 3 (Îvp) Arest la domiciliu. 4 (Îvp; pex) Închisoare. 5 (Îvp; pex) Prevenție. 6 (Îvp; îe) A pune (la) ~ (pe cineva) A aresta. 7 (Îvp; îae) A ține închis. 8 (Îvp; îae) A ține în arest la domiciliu. 9 (Pop; îf propea, poprea) Proptea. 10 (Reg; îs) Propreaua gardului Om leneș. 11 (Reg; îas) Om urât. 12 (Reg) Fiecare dintre prăjinile, legate câte două cruciș la capete, care se așază în vârful clăii de fân astfel încât fânul din claie să nu fie luat de vânt.