Definiția cu ID-ul 933260:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPULAR, -Ă, populari, -e, adj. 1. Care se referă la popor, care provine din popor, care aparține poporului, care servește interesele poporului. Numai partidul clasei muncitoare, partid cu adevărat popular, a cărui politică corespunde intereselor vitale ale maselor, numai puterea populară, rod al luptei eroice, pline de sacrificii, a poporului – își pot îngădui să încurajeze și să dezvolte autocritica și critica de jos. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2716. ◊ (În denumirea unor funcții și instituții de stat și obștești) Sfat popular. Asesor popular.Camioanele verzi ale miliției populare stăteau cu păturile pe bot, să nu înghețe motoarele. DUMITRIU, V. L. 68. Sînt acum la universitatea populară a scriitorilor. SAHIA, U.R.S.S. 195. ◊ Democrație populară v. democrație. 2. Creat de popor, specific unui popor, caracteristic culturii lui. Poezie populară.Țara Făgărașului este un vast laborator de poezie populară. BOGZA, C. O. 275. Greșeala este că începe neamul cu școalele Ardealului și nu cu școala limbei... cînticilor populare. RUSSO, S. 65. ◊ Etimologie populară v. etimologie. 3. Făcut pentru popor, pe înțelesul (gustul, măsura) tuturor, accesibil tuturor. Se obligă la fiecare ediție a-mi trimite de fiecare volum al meu cîte patruzeci (40) exemplare ediție populară și cîte (10) zece exemplare de lux. CARAGIALE, O. VII 516. În prelegeri populare idealele le apăr. EMINESCU, N. 43. 4. Iubit de popor, care se bucură de simpatia, considerația, respectul opiniei publice, de succes în masele largi ale poporului, cunoscut de toți. Artist popular. Revistă populară. ▭ [Alexandru Donici] debutînd prin «Căruța poștei», cînticel care curînd se făcu popular, traduse apoi «Țiganii» de Pușkin. NEGRUZZI, S. I 333.